Am trait o experienta atat de frumoasa incat cuvintele imi sunt strangulate si orice incercare de a povesti imi pare ridicola.
Fara figuri de stil si constructii complicate , purced la transcrierea gandurilor mele. Orice situatie , are o premiza.Doamna educatoare de la grupa mica, Gradinita Penilla Iasi, mi-a lansat invitatia de a le povesti copiilor cum sa trateze jucariile cu blandete.
Asa se explica si poza in care sunt inarmata cu doua valize: kitul de prim ajutor si spitalul mobil!Zambetul afisat in poza e mai mult o grimasa, alimentata de emotia de a fi in fata copiilor pentru a spune o poveste credibila si frumoasa.
Dupa ce m-am perpelit toata noaptea despre cum as putea sa captez atentia copiilor de trei ani, am reusit sa ii salut si sa le spun ca sunt frumosi. Atunci mi-au zambit larg si am stiut ca totul va fi bine.Am simtit ca voi invata de la ei sa ma relaxez si am luat loc pe scaunel, alaturi de ei.
M-am prezentat cu asistenta mea, Zana, care a facut cunostinta cu toti copii si a reusit sa smulga un zambet si de la cel timid, si de la cel morocanos si de la cel mai vorbaret .Dupa ce am asezat Zana la culcare si copiii au invatat sa fie atenti si grijulii,le-am povestit copiilor despre spitalul de jucarii ! Foarte repede au reactionat si m-au informat ca ei au auzit doar de spitalul pentru oameni. Le-am povestit ca spitalul pentru jucarii este locul unde ajung jucariile si papusile care au suferit accidente si care au nevoie de ingrijiri sau de reparatii.Le-am prezentat trusa de prim ajutor : ata, ace, foarfeci, nasturi , clestisori, carioci.Pe rand au pipait obiectele si au descoperit pentru ce le folosim. In spitalul mobil erau cazati : banditul Bob, Motanul supererou, pisica dolofana si papusa Lily.Au invatat sa imbrace jucariile cu grija si cu atentie si mi-a placut foarte mult ca au lucrat in echipe si au fost curiosi sa incerce.Au inteles cand le-am explicat de ce nu pot ramane aceste jucarii la ei si au acceptat ca ele trebuie sa se intoarca la copiii care le-au trimis la spital pentru reparatii. Bucuria din ochii lor a fost si mai mare cand le-am multumit pentru ajutorul lor : cu manutele lor si cu inima lor plina de iubire au vindecat jucariile din spital!Au aranjat jucariile in spitalul mobil , le-au mangaiat si am simtit ca mi-am atins scopul. Au fost atat de dragastosi, dragii de ei!
Am trezit-o pe zana pentru a-mi pregati plecarea . Atunci am auzit un glas de fetita:
' - Sunteti doctor de papusi! '
M-am topit cand am primit un buchet de flori si m-am facut mica-mica sub imbratisarile lor: a fost o imbratisare de grup care a fost zarita din spatiu , asa o energie puternica si o iubire mare au fost in ea!
Cu drag ,
Silvia- artizan de jucarii si content writer uituc si inconsecvent pe acest blog