Treceți la conținutul principal

A fost odata ca niciodata..

Despre inceputuri
Ma las ghidata in actiunile mele de pasiuni: literatura, relatiile umane ,desenul si mersul cu bicicleta .Cred din suflet ca puterea unui vis imi da energie pentru viata de zi cu zi. In viata mea am fost asistent social, copywriter si agent relatii cu publicul. Am invatat din fiecare experienta si m-au slefuit in omul care sunt astazi sa va povestesc despre visul meu : Decorello. 


Povestea jucariilor si a papusilor Decorello a inceput cu un cadou pentru o persoana draga.Cu un zambet larg imi aduc aminte ca am croit primul meu sablon dupa un desen si am refolosit o camasa si o fusta din garderoba personala.Jucaria a fost un succes  iar pentru mine a functionat ca o incurajare. Am ales un nume:  'misslily,craftsandtoys'.Alegerea numelui in engleza a fost de impuls si a ridicat multe sprancene si multe intrebari . De aceea a venit si aceasta transformare in Decorello , un nume mai scurt si mai usor de pronuntat. Sub efectul bulgarelui de zapada, sunt intr-o miscare continua : caut materiale calitative, ma perfectionez in arta brodajului manual si in ale cusutului la masina, nascocesc personaje hazlii .Particip la targuri  unde interactionez direct cu oamenii iubitori de arta handmade , de creatii realizate manual.In acelasi timp cu partea de creatie si distractie  a venit si marea provocare a antrepenoriatului si a vizibilitatii jucariilor Decorello.
Imi place sa creez personaje din creion, sa le dau nume, culoare si o poveste.Imi place sa nascocesc : iepurasul picioare lungi, iepurasul noapte buna,panda dansator,perna pentru vise frumoase, pisica supererou.
Eu imi doresc sa transmit dragostea  si grija  pe care le pun in procesul de creatie si de fabricare. Jucariile  realizate din bumbac sunt adevarate  experiente senzoriale  !
Cu drag , 
Silvia Costin
artizan la Decorello

Postări populare de pe acest blog

Spitalul de jucarii

Am trait o experienta atat de frumoasa incat cuvintele imi sunt strangulate si orice incercare de a povesti imi pare ridicola. Fara  figuri de stil si constructii complicate , purced la transcrierea gandurilor mele. Orice situatie , are o premiza.Doamna  educatoare de la grupa mica, Gradinita Penilla Iasi, mi-a lansat invitatia de a le povesti copiilor cum sa trateze jucariile cu blandete. Asa se explica si poza in care sunt inarmata cu doua valize: kitul de prim ajutor si spitalul mobil!Zambetul afisat in poza e mai mult o grimasa, alimentata de emotia de a fi  in fata copiilor pentru a spune o poveste credibila si frumoasa. Dupa ce m-am perpelit toata noaptea despre cum as putea sa captez atentia copiilor de trei ani, am reusit sa ii salut si sa le spun ca  sunt frumosi. Atunci mi-au zambit larg si am stiut ca totul va  fi  bine.Am simtit ca voi invata de la ei sa ma relaxez si am luat  loc pe scaunel, alaturi de ei. M-am prezentat cu asistenta  mea, Zana, care a facu